Scrisoare dintre lumi (recenzie la cartea „Povara dulce a libertății”)

Ştiu că aşteptaţi mai mult de la Biserică şi preoţii ei. Mai mult decât o carte ai nevoie de o prezenţă. Socoteşte cartea aceasta drept o mână de prieten, strecurată printre gratiile din suflet, mai mult decât prin cele de fier şi rugină care te ţin deoparte de lume. Sunt mii de moduri în care îi vorbesc lui Dumnezeu despre tine. Ca între prieteni, căci, da, în ciuda aparenţelor Dumnezeu te ţine de prieten. Am învăţat asta ascultându-i pe cei din penitenciare. Eram la Gherla, în urmă cu ceva ani, când am fost invitat de cei de la Penitenciar să ofer premiile de sfârşit de an şcolar celor aflaţi acolo, în băncile celei mai ciudate şcoli în care am călcat vreodată. Premiul pentru clasa I- a, l-a primit un nene de vreo… 60 de ani. Termina  clasa I-a la 60 de ani, dar nu era intimidat de aceasta, ci bucuros nevoie mare. Săruta diploma de merit și spunea, printre sughițuri de emoție „Unde-i mama să mă vadă că am învaţat să scriu şi să citesc?” Citea cu lacrimi. Scria cu lacrimi. Era cel mai motivat elev pe care l-am văzut vreo-o dată în viața mea de preot și profesor. Motivat de iubire și amintirea mamei. Cartea ce o ții acum în mână este motivată de iubire pentru tine, de respect pentru efortul tău de o te împrieteni cu Iisus Hristos, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat. Sper din toată inima să te bucure și să-ți aducă aminte mereu, în viață avem unde ne întoarce, avem un Tată Ceresc care așteaptă întoarcerea noastră. Nu te feri să fii bun și înțelept. Rugăciunea nu este act de frică și nici un fel nebărbătesc de a te purta. Înseamnă să te așezi la vorbă cu Dumnezeu.

Sigur că această carte va intra și în mâna unor femei rănite de nelibertate. Le va fi fiind greu și zorii nu vor fi totdeauna răsăriți peste inimi liniștite. Dar nu vă temeți! Iertarea lui Iisus Hristos e începutul libertății, e Liberateta Însăși! Nimeni nu poate trăi în locul nostru. Și Unul Singur a murit pentru noi, a murit moartea noastră. Numele Lui Îl veți întâlni în cartea aceasta des, fiind sesul ei. Ridicați-vă, cereți iertare și mergeți mai departe. Viața adevărată este cea care vibrează în inima noastră. Îl rog pe El, Fratele nostru Dumnezeu, să Vă poarte de grijă, să Vă întărească și să Vă grăbească iertarea.

În jurul nostru sunt temnițe mai grele decât aceasta cu uși pecetluite și gratii la ferestre. Temnița răutății, nedreptății și urii, temnița neiubirii și păcatului. Dinaitea Sfântului Altar, îngăduiți-mi să mă rog împreună cu voi. Cartea aceasta, mână de prieten întinsă peste răutatea lumii. Poate așteptați mai mult. Primiți dintâi acest puțin: inima unui preot ce bate pentru pacea Voastră. Bucurii!

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Nicula 

(Cuvânt înainte pentru cartea „Povara dulce a libertăţii”, p 5-6, editura „Cu drag”, Chişinău, 2017)