Să trăieşti ca un sfânt, dar să fii acolo unde trebuie să sfinţeşti!

Părintele Justin Pârvu, s-a născut pe 10 februarie 1919, în satul Petru Vodă, comuna Poiana Teiului, judeţul Neamţ. „Copilăria asta frumoasă şi bogată pe care am trăit-o eu, m-a ajutat să îndur multe din încercările puşcăriei. În zona de la munte unde bărbaţii sunt mai mult plecaţi la lucrumamele erau acelea care se osteneau cu naşterea cu creşterea, cu formarea caracterelor şi cu influenţa în viaţa spirituală pe care o aveau ele”. 

În 1936, pe când avea 17 ani, intră frate în Mănăstirea Durău, din Moldova. După doi ani, în 1939, se înscrie la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, lângă Bucureşti. A primit hirotonia la vârsta de 22 de ani.
Între anii 1942-1944, părintele Iustin Pârvu a slujit ca preot militar pe frontul de est până la Odesa. În anul în care va absolvi seminarul, în 1948, el va fi arestat. Îmi amintesc , la un moment dat, ne-au aliniat pe toţi şi ne-au întrebat care dintre noi mai crede în Dumnezeu. Am păşit în faţă şi am mai căpătat un spor de pedeapsă, mărturisea părintele. 

Este condamnat la 12 ani de detenţie. În anul 1964 este eliberat.  

La 16 iunie 2013 s-a încheiat calea pământească a Schiarhimandritului Justin Pârvu, de la Mănăstirea Petru Vodă, cunoscut multor drept-credincioşi din lumea întreagă.. 

Alături de părintele Iustin, se cuvine să pomenim, în ziua de 14 mai, pe toţi sfinţii mucenici care au pătimit în temniţele comuniste din România şi care, între anii 1945 – 1964, au fost chinuiţi cu foame, sete, frig, bătăi şi torturi inimaginabile, cu teroare continuă, insulte şi umiliri nenumărate şi care s-au săvârşit, mărturisind dreapta credinţă. Să ne cuminecăm din durerea şi din jertfa acestor eroi, aşa cum ne îndeamnă poetul Radu Gyr, şi el un martir al închisorilor comuniste: 

Morminte dragilumină vie, 

Sporite’ntr’una an de an, 

Noi v’auzim curgând sub glie, 

Ca un şuvoi subpământean! 

 

Aţi luminat cu jertfe sfinte 

Pământulpână’n temelii, 

Căci arde ţara de morminte, 

Cum arde cerul de făclii. 

 

Ascunse’n lut, ca o comoară, 

Morminte vechimorminte noi, 

De vi se pierde urma’n ţară, 

 regăsim mereu în noi! 

 

De vi s’au smuls şi flori şi cruce 

Şi dacă locul nu vi-l ştim, 

Tot gândul nostru’n el v’aduce 

Îngenuncheri de heruvim. 

 

Morţi sfinţi în temniţi şi prigoane, 

Morţi sfinţi în lupte şi furtuni, 

Noi am făcut din voi icoane, 

Şi  purtăm pe frunţi cununi. 

 

Nu plângem lacrima de sânge, 

Ci ne mândrim cu-atâţi eroi. 

Nu! Neamul nostru nu  plânge, 

Ci se cuminecă prin voi. 

(Radu Gyr – Imn morţilor)