O LECŢIE DE ISTORIE TRĂITĂ PE VIU

Am făcut posibilul ca băştinaşii mei, cei mai mari şi cei mai mici de la Ciuciulea să fie martorii unei istorii vii şi ireversibile de istorie românească.

De câte ori am ocazia spun tuturor că m-am născut în vechiul sat răzăşesc Ciuciulea, aproape de Prut, raionul Glodeni.

La una din întâlnirile noastre cu Dl. Profesor Vasile Şoimaru am propus ca acest an să prăznuim unirea (27 martie 1918) în satul meu natal, Ciuciulea. În acest context şi la acest eveniment să participe şi Dna Zamfira Mihail, fiica preotului Paul Mihail, şi el cu bunici din Ciuciulea. Dna directoare a Gimnaziului, Veronica Iaţco, a fost receptivă şi cu drag ne-a propus ca întâlnirea să se desfăşoare în incinta liceului.

Ziua de 27 martie 2015 pentru mine a fost una cu multe şi mari simboluri istorice. Mai întâi de toate la casa părintească, m-a vizitat Dna Zamfira Mihail şi profesorul Vasile Şoimaru, le-am vorbit cu lacrimile pe obraz de istoria şi soarta unei case părinteşti părăsită, la leagănul căreia au crescut 5 copii. Mi-am amintit de multe poveţe ale părinţilor, de zbenguielile copilăreşti, de multele şi puţinele realizări, toate le-am povestit oaspeţilor. În curtea casei părinteşti memoria nu moare, mereu este vie. Este păcat să-ţi vinzi memoria.

După această frumoasă întâlnire am mers la cimitirul satului, unde doar cu ajutorul Domnului am indentificat rudele Dnei Zamfira Mihail, unchiul de pe bunic Gheorghe Mihailovici şi sora lui Vera Mihailovici. Acesta este numele rusificat a familiei Mihail încă din secolul XVIII. Nu putea părintele Paul să accepte această schimonosire şi a trecut la numele românesc al străbuneilor lui: Mihail. Mă uitam căt de greu s-a despărţit Dna profesor de aceste morminte, tot se ofta aşteptând un răspuns de recunoaştere a discipolului familiei de vechi răzeşi ciuciuleni, Mihail. Era şi firesc ca după aceste emoţii să merg şi să mă închin cu pietate la mormintele părinţilor mei Pavel şi Liuba, povestindu-le de succele şi insuccesle mele, de parcă şi ei ar fi lângă mine.

Următorul obiectiv a fost biserica din sat cu hramul „Sf. Mr. Mc. Gheorghe” ctitorită în anul 1825-1831 de către boierul grec Leondari. Am prezentat biserica în care m-am botezat şi am crescut, am povestit tot ce am ştiut subliniind de fiecare dată că la acest altar a slujit şi preoţii din dinastia Mihail, dataţi în Ciuciulea tocmai din sec. XVI. Oaspeţii au admirat frumoasa biserică în grecesc de cruce, precum şi vechiul iconostas sculptat cu mare grijă în lemn de păr tocmai încă de la întemeierea bisericii. Părintele paroh, Leonid Buzdugan ne-a vorbit despre ultimele investigaţii istorice care au avut loc în incinta bisericii natale. Toţi cei prezenţi ne-am luat angajamentul să ne rugăm ca Domnul să ne descopere mormintele preoţilor Mihail.

După acest jurământ am urcat pe cea mai înaltă colină din satul Ciuciulea, „Piciorul Dealului” de unde se vede ca în palmă satul întreg. M-am uitat cu mare atenţie de am observat şi zarzărul din faţa casei părinteşti la umbra căruia am crescut. Acest pom este de vârsta celui mai mare frate al meu Vitalie, sădit de bunelul Constantin în anul 1963. Vreau să cred ca soiul din asemenea zarzări a fost luat din vechile livezi ale boierului Buznea.

După vizitarea conacului boieresc şi a curţii, care încă mai aşteaptă stăpânul ne-am deplasat la Gimnaziul din sat, unde am avut cele mai frumoase sentimente: întâlnirea cu elevii eminenţi şi profesorii. La această întâlnire a participat şi Dl. Alecu Reniţă, redactor-şef al revistei „Natura”, prietenul nostru şi Dl vice-preşedinte al raionului Glodeni, Tudor Lupaşcu.

Întâlnirea a fost moderată de Dna Veronica Iaţco, directoarea Gimnaziului, care a prezentat cu mari emoţii oaspeţii satului nostru. Mă simţeam ca acasă, dar cel mai mult îmi doream să fiu pe băncile noii şcoli, unde nu am mai ajuns să învăţ. Îmi doream să mai fiu odată elevul Gimnaziului „Ciuciulea”. După emoţionanta prezentare a deschis sărbătoarea Dna profesor Zamfira Mihail, care a subliniat intenţia de zeci de ani de a ajunge în satul unde s-a născut bunicul, satul despre care îi vorbea adesea tatăl ei cu mare fast şi dragoste.

Îmi amintesc şi eu că atunci când am aflat că marele preot Avva Paul Mihail are rădăcini la Ciuciulea am sunat-o pe Dna Zamfira şi am dorit să-mi confirme dânsa ca fiind ultimul urmaş al familiei Mihail. A dezvăluit elevilor şi profesorilor dragostea faţă de Basarabia, dragostea faţă de neam şi credinţa pe care o slujeşte cu destoinicie. A încurajat pedagogii să muncească în menţinerea şi creşterea intelectuală a satului, iar elevilor le-a vorbit că succesele oamenilor mari pornesc din şcoala natală. A fost cel mai emoţionant moment din toată activitatea.

În discursul său profesorul Vasile Şoimaru a vorbit tinerilor despre îndeletnicirie intelectuale ale familiei Mihail, cu aportul căruia a reuşit să ajungă la Ciuciulea descendenta familiei: dna Zamfira Mihail. A încurajat elevii să se imlice serios în lupta pentru carte. La finele discuţiei a promis că va susţine pe toţi studenţii ciuciuleni care îşi continuă studiile universitare la Academia de Studii Economice, a cărui profesor este.

Domnul ziarist Alecu Reniţă a povestit copiilor despre impresiile lăsate de ciuciuleni. A încurajat corpul didactic promiţând că va susţine activitatea culturală din toate satele Republicii Moldova, dar mai cu seamă a satului Ciuciulea.

La finele întâlnirii elevii au prezentat un frumos concert de muzică patriotică, condus de profesorul Ion Rîjac.

Sunt convins, că această frumoasă întâlnire de istorie va dăinui mult în sufletele ciuciulenilor.

Pentru VASILIADA, pr. Viorel Cojocaru