Misiune Ortodoxă pentru persoanele cu deficienţe de auz

Biserica este aşezământ divino-uman, în cadrul misiunii sale sfinte şi sfinţitoare are ca atribut firesc şi pe acela de slujire, de a veni în ajutorul semenilor prin diferite forme concrete şi eficiente aşa cum s-a manifestat şi s-a dovedit în timp. Însuşi Mântuitorul a evidenţiat în activitatea Sa pământească darurile slujirii. Ele au fost tâlcuite de Sfinţii Părinţi cu înţelepciune şi jertfelnicie pilduitoare apoi transmise Bisericii.

În acest context pentru a-şi completa vocaţia slujitoare, Biserica şi-a îndreptat atenţia spre o categorie de oameni lipsită de posibilitatea de a intra în comuniune reală cu ceilalţi membri ai Bisericii: datorită dificultăţii de comunicare – surdomuţi. Ei trăiesc printre noi, dar folosesc o comunicare aparte, bazată pe un limbaj mimico-gestual. Ei preferă societatea unor oameni ca şi ei căci numai aşa îşi pot accepta mai uşor deficienţa.

Înţelegându-le trebuinţele, Biserica Ortodoxă Română şi-a început misiunea cu acest fel de persoane în anul 1996 în cadrul Episcopiei Argeşului şi Muşelului, aflată sub păstorirea Prea Sfinţitului Calinic şi în scurtă vreme s-a extins în toată ţara, astăzi se numără peste 20 de parohii destinate persoanelor cu deficienţe de auz şi vorbire.

Drept urmare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 4 februarie 1999, a aprobat programul de asistenţă religioasă care prevede:

  1. Înfiinţarea în cadrul Episcopiei Argeşului şi Muşelului, în municipiul Piteşti a unui Centru Naţional de Pregătire, Catehizare şi Misiune Ortodoxă pentru Deficienţii de Auz;
  2. Construirea în cuprinsul Patriarhiei Române, cu aprobarea chiriarhului locului, a unor comunităţi creştin-ortodoxe pentru surzi, pe lângă protopopiatele ce au în raza de jurisdicţie filiale de surzi;
  3. Includerea în cadrul planului de învăţământ al Facultăţii de Teologie Ortodoxă di Piteşti a unor cursuri de limbaj mimico-gestual (la secţiile Asistenţă Socială şi Pastorală);
  4. Organizarea unor consfătuiri cu factori de decizie şi autoritate, precum şi cu specialişti, având ca obiectiv realizarea unui manual-dicţionar mimico-gestual, care să conţină semnele specifice domeniului religios-cultic;
  5. Înfiinţarea unor fundaţii sau asociaţii creştine pentru deficienţii de auz.[1]

Aprobarea acestui program oficializează la nivelul întregii Patriarhii activitatea cu privire

la surzi. Iar rolul executiv al acestor misiuni i s-a încredinţat Preotului Onu Constantin, cel care a început pentru prima dată să aplice în practică orele de catehizare şi slujire cultică persoanelor cu deficienţă de auz şi vorbire.

Începând cu anul 2002 luna august, în Piteşti a început activitatea Centrul Naţional de Pregătire, Catehizare şi Misiune Ortodoxă pentru Deficienţii de Auz din Patriarhia Română şi Diaspora. Organizarea centrului prevede preoţi misionari pentru fiecare mitropolie din România şi Diasporă în vederea desfăşurării de activităţi misionare în şcoli, filiale şi grupe ale surzilor.

La data de 19 mai 1999, are loc înfiinţarea Fundaţiei „Sfântul Grigore Palama”, cu sediul la Piteşti[2] şi are ca scop asigurarea asistenţei religioase şi organizarea cultică a surzilor din Patriarhia Română. Activitatea Fundaţiei s-a concretizat şi în înfiinţarea în cadrul Seminarului Teologic „Neagoe Vodă din Curtea de Argeş” a unei clase cu frecvenţă redusă pentru deficienţii de auz şi vorbire, începând cu anul şcolar 2000-2001. O participare substanţială a avut-o Fundaţia şi la înfiinţarea unei noi forme de învăţământ universitar pentru surzi, astfel începând cu anul universitar 1999-2000, în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Piteşti s-au deschis cursuri de predare a limbajului mimico-gestual la secţiile Asistenţă Socială şi Pastorală. La anul universitar 2002-2003, la această Facultate sunt înscrişi 68 de studenţi surzi şi auzitori în cei patru ani de studiu.

În oraşele unde numărul de persoane cu deficienţe de auz şi vorbire este relativ mai mare, există biserici unde se slujeşte numai pentru surzi, iar preotul este pregătit pentru acest tip de muncă. O soluţie în privinţa transpunerii mesajului liturgic în spaţiul de cult unde există persoane surde minoritare sau majoritare, poate veni prin hirotonia unor preoţi sau diaconi-interpreţi, care pot facilita participarea efectivă a persoanelor deficiente la viaţa de cult a Bisericii noastre.

Pînă acum în Republica Moldova s-a reuşit, cu ajutorul Domnului, la data de 24.01.2005 Serviciul de Stat pentru problemele Cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova  să înregistreze Parohia Ortodoxă „Biserica Inimii Tăcute” cu Hramul „Sf. Ierarh Vasile cel Mare” prin ordinul 13.   Parohia nou înfiinţată este subordonată canonic Mitropoliei Basarabiei şi are ca scop desăvârşirea spirituală, sfinţirea şi mântuirea membrilor săi respectiv a persoanelor cu deficienţe de auz şi vorbire. Spre bucuria noastră ideea a fost salutată pozitiv de Asociaţia Surzilor din Republica Moldova susţinându-ne cu material didactic pentru a putea însuşi mai bine limbajul mimico-gestual de la noi din ţară.

[1] Aceste puncte constituie programul aprobat de către Sfântul Sinod prin adresa nr. 515/4 februarie 1999

[2] Prin adresa nr. 396. Aprobarea Sfântului Sinod a fost dată prin Temeiul nr. 4562/2000