Lansare „SOCOTEALA”

Omul dă socoteală în faţa Domnului, dar şi a celor din jur atunci când faptele, vorbele, gândurile sale au sfidat legile bunului-simţ. La fel, e demn pentru un creştin a cere socoteală, mai întîi sieşi, atunci când a ofensat pe aproapele său.

Dar şi în cazul când are certitudinea că nu ar merita o atitudine depreciativă din partea celorlalţi, e corect să le ceară socoteală. Nu de-atâta că n-ar fi putut păşi cu încredere în ziua de mâine, ci pentru a-l împăca pe omul din el care este ros de întrebarea „De ce…?”

A face socoteală, pentru creştin, este un criteriu definitoriu al moralităţii. Facem socoteală, punând pe un taler faptele demne şi pe altul, pe cele nedemne, de care ne este ruşine. Şi apoi urmează schimbarea întru înduhovnicirea sufletului prin post, rugăciune, spovedanie.

Însă, a face socoteală mai înseamnă şi a suma, numerar, câştigurile pe care cineva le-a avut ori, posibil, să le aibă, în urma prestării a careva servicii, de pildă, de vânzare-cumpărare. Într-un atare context al socotelii intră şi, Ionuţ, protagonistul filmului de scurt metraj „Socoteala”.

Mai întâi, să facem cunoştinţă cu acest băieţel. El vine dintr-o familie creştină, dovadă fiind faptul că, în odaie, pe pereţi sunt multe iconiţe.

Pe masa de lucru a copilului este şi un computer. Părinţii i l-au procurat, desigur, pentru o pregătire calitativă de ore. Ţi-ar fi părut că o familie cu tradiţii creştine, unde educaţia copiilor se fundamentează pe bunul-simţ, cumsecădenie, iubire, toleranţă, părinţii n-ar trebui să-şi facă griji, fiind siguri că propriul copil nu se va lăsa intimidat de tot ce „se digeră” astăzi, printre semenii săi. Şi, cu referire la „tendinţele” tinerilor, mă refer la navigarea pe internet, jocurile de noroc, precum şi discuţiile cu referire la ultimele inovaţii în ale IT-ului. Or, tocmai o familie cu moralitate, unde fiecare membru lucrează întru mântuire, este „atacată” de ispite, care năvălesc ca o armată de cotropitori.

Revenind la Ionuţ, spectatorul rămâne uimit că şi el face un fel de socoteală, sumând câştigul bănesc în urma implicării în viaţa de familie: o duce pe surioara la grădiniţă, procură lapte şi pâine, îngrijeşete florile etc. E firesc şi chiar necesar ca copiii să-şi ajute părinţii. Aşa am făcut-o şi noi. Însă Ionuţ, spre deosebire de noi, percepe taxă pentru fiecare muncă. Şi e surprinzător că băiatul marchează cu careocă cifrele. Astfel e evidentă dorinţa copilului de a-şi avea banii lui. Şi de ce nu? Doar majoritatea colegilor săi au bani de buzunar. Să dea Domnul ca aceştia să fie economii din banii, daţi de părinţi, pentru o chiflă!

Şi cu multă încredere, şi îndrăzneală merge la mama sa înfăţişindu-i lista. Aceasta se trezeşte că e datoare copilului ei cu 95 de lei. O umbră de tristeţe i-a acoperit chipu-i. Nu zice nici da, nici ba. Doar l-a cuprins în braţe şi printre lacrimi şi săruturi necontenite i-a înşiruit toate grijile unei mamei pentru copilul ei: purtarea în burtică până a apărut pe lume, nopţile nedormite la căpătâiul lui când era bolnav etc. Nu i-a fost, deloc, uşor mamei să-şi depene obligaţiunile de părinte. Şi n-ar fi făcut-o niciodată, însă, în acest caz, discursul mamei este unul moralizator. Ea îşi învaţă copilul lecţia dăruirii din iubire.

Te-ai întreba, de ce într-o familie cu tradiţii morale, părinţii se trezesc că copilul lor le cere socoteală (bani)?

Nu e greu să ne dăm seama că e vorba de consecinţele distructive ale factorului social, navigarea non-stop pe internet şi, mai nou, abundenţa grafitte-lor pe pereţii clădirilor. Ele instigă copiii/tinerii prin sumele ofertante de care aceştia ar putea avea parte. Şi tinerii dornici de câştigul fără muncă se avântă în aceste jocuri ucigătoare de minţi.

Revin la filmuleţ, şi, în special, la imaginea din final: icoana Maicii Domnului cu Fiul Ei, în braţe şi candeluţa. Mesajul este: Măiculiţa Domnului du rugăciunile noastre către Tatăl Ceresc şi către Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, să ne ajute pe noi, păcătoşii! Filmuleţul „Socoteala” este un suport didactic pentru şedinţele cu părinţii, atât în şcoli, cât şi în grădiniţe. Şi, după vizionare, neapărat să urmeze o discuţie vie cu părinţi, profesori/educatori, psihologi, medici, preoţi etc.

În clasele de gimnaziu şi liceu, în dispută, e bine, să fie antrenaţi, nemijlocit, şi elevii. În urma acestor întâlniri, părinţii vor afla, direct de la sursă, care sunt interesele şi doleanţele acestora, şi, ulterior, vor avea o abordare corectă în educaţia propriilor copii. Astăzi nu mai este valabilă vorba dojenioare a mamei: „Eu, la vremea mea…”, „Când eram ca tine…”. Părinţii trebuie să le fie copiilor, în primul rând, prieteni. Numai aşa îşi vor câştiga încrederea. Copilul, ştiindu-se ascultat, înţeles, acceptat, ajutat, iubit, cu uşurinţă îşi va deschide sufletul, mărturisind tot ce-l macină. A fi părinte e o binecuvântare a Domnului, dar e şi muncă. Vorba unui cântec popular aminteşte: „Un copil nu-i copăcel/ El nu creşte singurel!”

Prin urmare, părintele trebuie să trudească cu dragoste şi din dragoste întru creşterea unei generaţii creştine!

Fundaţia „Vasiliada” în colaborare cu oamenii de bună credinţă – actori, cameramani, dar şi enoriaşi ai parohiei „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” au lansat un proiect ce prevede relizarea filmelor de scurt metraj, care să abordeze aspecte dureroase ale existenţei, cum ar fi dependenţa de internet, drogul, relaţia părinte-copil-şcoală etc.

Joi, 18 februarie, în incinta bibliotecii „Alba Iulia” a avut loc lansarea primului film al proiectului „Socoteala”. Spectatorii au fost tocmai cei care trebuiau – de la copii, până la maturi. Astfel, filmuleţul a împăcat toate „gusturile” vizuale. Copii l-au urmărit pe Ionuţ şi surioara sa, care nu sunt altcineva, decât Savatie Cojocaru şi Anişoara Rusanovschi, copii din parohia noastră.

Acest filmuleţ poate să completeze colecţia familiei, dar şi a şcolilor/grădiniţelor accesând pagina fundaţiei: www.vasiliada.md

 

Ludmila MOTRICALĂ, pentru VASILIADA