Familii şubrede, avort şi speranţă

Saptamina trecuta am admirat ceva pozitiv la francezi. Astazi privim la o alta tara din a carei experiente, zicem noi, putem invata si noi romanii: Statele Unite. Ianuarie al fiecarui an e o luna speciala in America, si mai ales ianuarie 2013. Saptamina aceasta se implinesc 40 de ani de cind Tribunalul Suprem SUA a dezincriminalizat avortul si a enuntat un drept al femeilor la avort la cerere. Este o aniversare trista care e amintita si discutata in mai toate tarile cu miscari pro-vita. Cei care promoveaza avortul folosesc aceasta aniversare anuala ca un prilej de celebrare a avortului si a dreptului la avort. Dar sunt si ingrijorati. Pentru ca sondajele de opinie in SUA indica reliefarea unei majoritati pro-viata in societatea americana, iar majoritatea tinerilor americani se declara pro-vita. Si nu e de mirare. Pentru ca statistici recent emise indica ca din 1973 pina in prezent peste 55 de milioane de copii nenascuti au fost avortati in SUA. O cifra enorma care iti zguduie constiinta. Aproape de trei ori populatia Romaniei!
 
 Doua evenimente
 Intrebam deci, putem noi romanii invata ceva din experientele altora? In ultimele doua luni doua lucruri notabile s-au produs in SUA care credem ne pot atrage si noua atentia. In primul rind, in decembrie Institute for American Values din new York a emis un raport extensiv privind starea subreda si mereu in declin a institutiei casatoriei in America. Discutam si noi subiectul acesta astazi, cu nadejdea ca vom invata si noi, romanii din esecurile familiei americane. Spre deosebire de tarile occidentale in Romania studiile sociologice autohtone privind starea familei romane sunt putine si limitate. Penuria unor astfel de studii ori cercetari ar trebui sa ne dea de gindit si ar fi de dorit ca statul roman sa investeasca in studii care sa ia pulsul societatii romane privind nivelul de sanatate ori boala al familiilor noastre. Familia e fundamentul social al natiunii, al civilizatiei si al econimiei. In contrast, tarile occidentale investesc fonduri serioase, atit publice cit si private, pentru a sonda evolutia ori involutia familiei spre bine ori spre rau.
 Anual Institute for American Values emite un raport intitulat “State of Our Unions” (“Conditia Familiei”, ori, mai direct tradus ”starea uniunilor noastre”, adica a casatoriilor). Fiecare studiu evalueaza starea de ansamblu a familiei americane ca institutie. Din nefericire, de la an la an fiecare raport reflecta declinul continuu al familiei. Raportul, in engleza, il aflati aici: http://www.stateofourunions.org/. Iar aici aflati un sumar al studiului aparut in Washington Times pe 17 decembrie. http://www.washingtontimes.com/news/2012/dec/17/marriage-culture-calledkey-to-stable-middle-class-/print/#ixzz2HAcFfzQH
Colegii de la Asociatia Familiilor Catolice “Vladimir Ghika” au facut un rezumat al acestui studiu si ni l-au transmis si noua. Le multumim si il gasim potrivit si pentru audienta noastra. Dl Cornel Barbut, presedintele Asociatiei, a studiat Raportul si a facut rezumatul lui pe care-l redam mai jos.Cine e de blamat pentru situatia asta tragica? In mare parte revolutia seculara inceputa in anii 50 si acceptata cu indiferenta si fara discernamint de societate de atunci incoace. Teorii peste teorii si doctrine peste doctrine au fost lansate care au atacat familia si casatoria, numindu-le demodate si incompatibile cu stilurile noi de viata care au inceput sa ia amploare in anii 60. In acelasi timp aceleasi teorii afirmau formule noi si “progresiste” pentru organizarea societatii ori revitalizarea familiei si casatoriei. De netagaduit insa este ca dupa o jumatate de secol de astfel de teorii si experimente cu stiluri noi de viata si convietuire, declinul familiei este o realitate care nu mai poate fi ignorata. Noile doctrine si noua ideologie de familie tipica societatii secularizate nu au dus la solidificarea familiei ci la subrezirea si destramarea ei. Unde mergem de aici incolo?
America cheltuie anual 50 de miliarde de dolari pe nunti si cununii. Cu toate acestea un numar tot mai mare de americani abandoneaza institutia casatoriei. Doar 60% din tinerii americani cu studii liceale se casatoresc. Majoritatea celor care o abandoneaza sunt indivizi ai clasei mijlocii, adica a clasei care e menita sa mentina stabilitatea sociala, economica si politica a oricarei societati. O abandoneaza pentru ca presiunile din afara sunt tot mai multe si intense, iar statul face eforturi minime pentru revitalizarea ei. Saracia, iresponsabilitatea tinerilor barbati, feminismul, sunt toate responsabile pentru subrezirea familiei. Datele statistice dovedesc asta. Daca in 1970 existau 75.6 de casatorii la 1.000 de femei tinere, in 2010 numarul acesta a scazut la doar 33. Indoctrinarea in feminism si notiunea ca familia distruge sau inrobeste femeia, in loc sa o faca fericita, si-au facut efectul. Nu e de mirare ca si numarul copiilor nascuti tinerelor necasatorite a crescut la fel de alarmant. In anii 1980 doar 13% din copiii nascuti tinerelor fara studii gimnaziale s-au nascut tinerelor necasatorite. In 2010 procentul acesta a escalat la 44%, un trend ingrijorator. In tandem cu aceste deteriorari sociale, cheltuielile publice pentru proptirea acestor familii au crescut. Iar cind acesti copii ajung in scoala, nu invata, ori invata prost, nu termina scoala, devin delincventi, lipsiti de moralitate ori moravuri. Tatii lipsesc din casa si copiii devin adulti iresponsabili care nu-si pot intemeia familii. Cum va arata America in doar o generatie de oameni luind in considerare acest trend? Romaniei si autoritatilor romane le spunem: e bine sa invatam din esecurile altora in loc de a invata pe propria piele.
 
 
Starea Familiei in lume cere actiuni urgente
De Cornel Barbut
In SUA exista o organizatie numita National Marriage Project care activeaza in cadrul Universitatii Virginia, care editeaza anual un Raport numit “State of Our Unions” (“Starea casatoriilor noastre”) impreuna cu Centrul pentru Casatorie si Familii al Institutului pentru valorile americane. Pana sa avem si noi in Romania un astfel de raport care sa radiografieze starea familiilor din Romania, va propun sa “ascultam” azi, in sarbatoarea Sfintei Familii, semnalele trase de crestinii din SUA privind declinul casatoriei si sa invatam din propunerile lor concrete privind masurile de luat.
In 2011, raportul era intitulat “ABC. Cand copiii fac trei. Cum a fi parinte face viata mai frumoasa si cum casatoria face datoria de parinte sa fie mai suportabila”, in timp ce in 2010 titlul era “Cand casatoria va disparea?”. Comunicatul de presa pentru 2012 este intitulat “Specialistii pe teme de familie propun o agenda nationala pentru a intoarce declinul casatoriei din clasa de mijloc a Americii”.
Un colectiv de specialisti pe teme de familie au lansat pe 16 decembrie 2012 la New York raportul sub-intitulat “Agenda pentru familii propusa de Presedinte pentru cei 60% uitati” pentru a raspunde provocarilor care au determinat declinul casatoriei din asa-numita America de mijloc, in care aprox 60% din americani au 12 clase terminate dar nu au diploma decat pentru cel mult 10 clase. Din acest grup, 44% din copii sunt acum nascuti in afara casatoriei, comparative cu doar 13% in 1980.
Agenda propusa este miezul ultimului raport numit “Starea casatoriilor noastre”. Potrivit numeroaselor studii, copiii nascuti sau crescuti in afara casatoriei sunt mai vulnerabili pentru a suferi de problem sociale si emotionale, cum ar fi drogurile, depresia, intentia de sinucidere si parasirea scolii gimnaziale, comparative cu copiii care traiesc in familii casatorite, conform celor sumarizate in rapoartele precedente ale aceleiasi echipe publicate in “Why Marriage Matters” (“De ce conteaza casatoria”).
In timp ce dezbaterile despre casatoriile homosexuale au umplut stirile, distrugerea rapida a casatoriei din America de mijloc – mai mult de o jumatate din nasterile femeilor sub 30 ani au aparut in afara casatoriei – a primit o atentie insuficienta de la liderii nationali, noteaza raportul. “Casatoria in America de mijloc este la un moment de rascruce, cu amenintarea ca copiii nascuti in afara casatoriei sa devina o noua norma de viata”, noteaza co-autorul raportului, dl W. Bradford Wilcox, directorul NMP (Proiectului National al Casatoriei) si professor de sociologie la Universitatea din Virginia.
“Copiii din America de mijloc, déjà vulnerabili la provocarile economice in comunitatile lor, sunt expusi la riscuri mult mai mari atunci cand parintii sunt incapabili sa formeze si sa sustina o casatorie sanatoasa”, sustine dna Elizabeth Marquardt,  conducatoarea colectivului care a intocmit raportul, director al Centrului pentru casatorie si familii din Institutul pentru valori americane.
Pe scurt, recomandarile raportului includ urmatoarele sfaturi: (1) Eliminarea amenzilor casatoriei si a descurajarii financiare pentru saraci, pentru mamele necasatorite, precum si pentru cei mai in varsta, inclusiv a clauzelor defavorabile din politicile curente ale sistemului sanitar si social; (2) Triplarea alocatiei pentru copii pentru a ilustra importanta fundatiei economice a vietii de familie in America de mijloc; (3) Sa ajute tinerii sa devina mai apti pentru casatorie si soti si tati mai buni cu programe de ucenicie sustinute de unul din co-autorii raportului, dl Robert I. Lerman de la Institutul Urban, programe militare ca Programul de obligatiuni puternice sau programe inchise precum “In zona mea”; (4) Legiferarea propunerii pentru Legea numita “A doua sansa” pentru a preveni divorturile ne-necesare (propunerea prevede printre altele un an obligatoriu pentru gandire acordat sotilor); (5) Oferirea unor cursuri de educatie la casatorie pentru familiile nou intemeiate; (6) A investi si a evalua programele educationale de casatorie si relationare, in mod special pe cele care targeteaza cupluri si persoane cu risc, cum ar fi “Initiativa intaririi familiilor” din Virginia, programul “Asteptarile familiilor” din orasul Oklahoma sau programul “Primele lucruri importante” din Chattanooga. Finantarea unor astfel de programe prin alocarea 1-2% din fondurile pentru familiile in nevoi din fondul cheltuielilor de asistenta sociala; (7) Implicare studiourilor Hollywood, asa cum a facut miscarea impotriva fumatului, pentru a ajuta in formarea unei atitudini positive la americani pentru casatorie si parenting; (8) Lansarea unor campanii sociale media despre faptele si distractiile casatoriei; (9) Modelarea modului de a vorbi despre si de a partaja valorile casatoriei dintr-o varietate de perspective
“Aceste recomandari ar fi tot atatea semnale cat pretuim noi familiile”, spune dna Linda Malone-Colon, co-autoare a raportului, membru fondator al Centrului National pentru casatoriile afro-americane si parenting. Chiar si cele mai mici imbunatatiri ale starii de sanatate a casatoriei din America ar reduce gradul de indatorare al cetatenilor, sustine raportul. Un studiu a calculate ca reducerea taxelor si impozitelor platite de o familie cu doar 1% ar salva 1,1 miliarde $ anual, atata vreme cat mai putini copii vor repeta anul sau sa fie exmatriculati de la scoala, ori sa solicite consiliere sau sa fie aproape de sinucidere.
Notand ca disparitia casatoriei din America de mijloc este corelata cu disparitia clasei de mijloc din aceleasi comunitati, autorii argumenteaza ca intarirea casatoriei este o actiune vitala pentru a deschide oportunitati sociale si a reduce inegalitatile. “Fuga de casatorie este atat cauza cat si effect pentru cresterea inegalitatilor din America”, spune dl David Blankenhorn, co-autor al raportului, presedintele Institutului pentru valorile americane.
In incheiere, dna Marquardt spune ca “Presedintele Obama si toti liderii nostri nationali trebuie sa infrunte provocarea casatoriei din America de mijloc cu urgenta si compasiunea pe care o merita.” Cat despre autorii acestui raport, pe scurt acestia sunt recomandati astfel:
NMP (Proiectul National pentru Casatorie) a fost infiintat in 1977 de Universitatea Rutgers ca fiind o initiative interdisciplinara, a confesionala si non-guvernamentala care in prezent este situate in Universitatea Virginia. Misiunea proiectului este de a oferi cercetari si analize despre sanatatea casatoriei din Amercia, de a analiza fortele socio-culturale care alcatuiesc casatoria contemporana si de a identifica strategii pentru a creste calitatea si stabilitatea familiei.
Centrul pentru Casatorie si Familii este situat in Institutul pentru valori americane si este un ONG dedicate intaririi familiilor si societatii civile din SUA si din lume. Condus in prezent de dna Elisabeth Marquardt, misiunea centrului este de a creste procentajul copiilor americani care cresc in familii cu ambii parinti casatoriti. Pe wbsite-ul centrului, FamilyScholars.org, se pot gasi comentarii.
 
 
40 de ani de avort la cerere în SUA = 55 de milioane de morti
Postat de Provita Bucuresti la 22/01/2013|
Al doilea eveniment petrecut in SUA e cel amintit mai sus – implinirea a 40 de ani de avort legal in America. Colegii de la Pro-Vita comenteaza: Statele Unite marchează astăzi 40 de ani de avort legalizat, oriunde în cele 50 de state, oricând pe perioada sarcinii, pentru orice motiv. Aceasta este mostenirea lăsată de decizia Curții Supreme federale în cazul Roe v. Wade: Din ziua în care nouă bărbati (!) [Nota AFR: e vorba de cei 9 judecatori care formeaza Curtea Supreme a SUA. In 1973 cind decizia a fost data toti cei 9 judecatori erau barbati] au decis astfel, aproape 56 de milioane de copii n-au mai apucat să vadă lumina zilei, ucisi acolo unde ar fi trebuit să fie pentru ei cel mai sigur loc de pe pământ. Cifra oficială este de 55.772.015 avorturi, dacă vrem să fim scrupulosi. Adică, 1,394 milioane avorturi în fiecare an, 116.191 în fiecare lună, 26.813 în fiecare săptămână, 3.820 în fiecare zi.
Cum a ajuns o natiune mare si glorioasă într-o stare atât de josnică încât să ucidă aproape 4.000 de copii zilnic si cum se împacă aceasta cu ideea lobby-ului că avortul trebuie să fie accesibil, sigur si, mai ales, rar? Am scris si vom continua să scriem intens pe această temă, iar interesul nostru este din plin justificat atât de importanta politică globală pe care au avut-o întotdeauna deciziile cruciale luate în SUA, dar si de admiratia pentru neobosita miscare prolife americană, care inspiră în metodă, devotament si dârzenie si munca provita din România. Spre deosebire de cea din Europa, miscarea prolife americană este vie, flexibilă si puternică, dând sperante de mai bine si pe vechiul continent care pare căzut fără scăpare în capcana „culturii morții”.
Unul dintre artizanii legalizării avortului în SUA a fost celebrul medic Bernard Nathanson, ulterior devenit activist prolife, autor al documentarului „Strigătul mut” (pe care îl puteți viziona aici). O personalitate controversată si plină de contraste, asa cum sunt de altfel foarte adesea americanii. Iată mai jos mărturia sa despre modul în care s-a actionat pentru legiferarea avortului: prin minciună si manipulare. (Cititi mai departe: http://www.culturavietii.ro/2013/01/22/40-de-ani-de-avort-la-cerere-in-sua-55-de-milioane-de-morti/)
 
 
AFR va Recomanda: In legatura cu comentariul colegilor nostri despre vitalitatea miscarii pro-vita din SUA, care in partile ei bune ar trebui sa ne serveasca si noua de inspiratie si model, recomandam articolul alaturat publicat de New York Times la inceputul anului privind Centrele de consiliere a femeilor insarcinate. Putin se stie ori scrie despre ele. Mereu se scrie despre clinicile de avort. Dar exista si centre opuse – centre in care femeile insarcinate pot veni pentru un sfat, o cafea, o discutie, un cuvant de incurajare si rugamintea de a nu avorta copilul. Aceste centre se numesc “crisis pregnancy centers”. O alta diferenta mare intre clinicile de avort si cele de consiliere este ca primele sunt finantate si din fonduri publice federale, pe cand cele din urma sunt finantate doar din donatiile private ale crestinilor. Cu toate acestea, numarul centrelor de consiliere este cu aproape 1000 mai mare decat numarul clinicilor de avort. Remarcabil. Nu e de mirare ca de la an la an, tot mai putine avorturi se fac in America. Spre deosebire de Romania, America nu isi ucide viitorul. New York Times a surprins cu un articol lung si detaliat despre centrele de consiliere care poate fi citit aici: http://www.nytimes.com/2013/01/05/health/pregnancy-centers-gain-influence-in-anti-abortion-fight.html?_r=0) Astfel de centre exista si in Romania, dar din nefericire prea putine, si, la fel ca cele din SUA, sunt de orientare crestina (ortodoxa, catolica si evanghelica) si sunt finantate de crestini, nu din fonduri publice.
 
 
VIZIUNEA PRESEDINTELUI OBAMA
Luni Barak Obama a fost reinvestit in functia de Presedinte al SUA. In discursul de inaugurare si-a etala viziunea pentru America in urmatorii 4 ani: avort, drepturile homosexualilor si legalizarea in intreaga Amarica a casatoriilor homosexuale. In linkul alaturat puteti citi intregul sau discurs (in engleza)http://www.nj.com/politics/index.ssf/2013/01/presidential_inauguration_2013.html
 
 
VIVE LA FRANCE, VIVE LA FAMILLE!
Redam din reactiile dtre.
 
 O doamna din Franta: dragii mei, VA MULTUMESC DIN SUFLET! eu traiesc in Franta de 23 de ani si ma gasesc in mijlocul unei analize comparative permanente intre Franta si Romania, de tot atitia ani; este prima data ca aud o organizatie romaneasca sau undeva citit expresia: VIVE LA RANCE!VIVE LA FAMILLE! totdeauna am cautat punctele de UNIRE si de asemanare intre cele doua; exista si nu exista, multe! si as fi dorit o uniune adevarata inter cele doua popoare; caci indiferent de citi oameni fara constiinta exista in Franta, va asigur ca tot atitia exista si in Romania! poate chiar mai multi din moment ce au fost in stare sa aduca tara intr-o despuiere totala de economia si de bunurile ce apartineau intregului popor roman! dar astazi sint impacata, citind expresia dv. am inteles unde sint punctele de asemanare si de unire: FAMILIA SI UMANISMUL! va asigur ca indiferent de aparente, la iubirea de familie sintem la fel. iar la umanism este poporul francez profund, si nu oricare; iar asta este mare lucru. un singur lucru este in mare diferenta intre cele doua tari (ale mele, cu mare iubire si mindrie), si acesta este UNIREA PE STRADA, demonstrativ, in fata guvernului, ca sa manifeste dezacordul cu o idee sau cu o hotarire ce ar fi trebuit luata; am participat cu atita satisfactie la aceste manifestari, ca pot sa va spun ca ele implinesc sufletul. este ca o datorie implinita fata de umanitatea intreaga, atunci cind aceste manifestari se intimpla si se participa. de fapt numai pe strada, francezii se intilnesc si DAU MINA CU MINA! deocamdata va multumesc dv pentru aprecierea de astazi. am fost emotionata pina la lacrimi! TRAIASCA ROMANIA! (B. C.)
  
O doamna din Romania: Doamne ajuta! Se poate ca un mare bine sa fie „refuzat„ familiilor datorita lipsei de educatie duhovniceasca! In Biserica Ortodoxa este foarte mare nevoie de o miscare misionara care sa ii ajute pe tineri sa inteleaga ceea ce trebuie! Nu multi sunt autodidacti, au nevoie de indrumare, nu toti  preotii sa se ingrijeasca de  cei din parohie, sunt multe lucruri de invatat! Bunul Dumnezeu sa ne ajute pe fiecare sa facem ceea ce suntem chemati sa facem! (V.M.)

  Un preot roman din Franta: (redam partial) Il faut toutefois qu’un grand nombre de citoyens demandent le referendum, pour que cette solution ne soit pas écartée, ce qui signifierait d’accepter leur jeu. Vous tous êtes invités à signer massivement et à diffuser largement la pétition pour un referendum sur cette question. „Vox populi, vox dei”. Je suis choqué d’entendre certains affirmer que c’est perdu d’emblée: il est temps de balancer cette mentalité fataliste typiquement balkanique, et d’agir! Comment une minorité de même pas 3% de la population pourrait imposer sa loi, sinon grâce à notre indifférence et acceptation fataliste? C’est perdu d’emblée seulement pour ceux qui baissent les bras et croient que le mal puisse être vainqueur. Pour ceux qui veulent croire dans leur liberté, celle de nos enfants, pour ceux qui ne veulent pas (plus) se taire et d’avaler toute la misère qu’on leur serve, mais de vivre dans la dignité, pour ceux qui veulent être acteurs et non pas spectateurs de leur propres vies, pour ceux qui croient dans la victoire du bien contre le mal, il y a l’invitation de signer la pétition pour le referendum et de la diffuser. Pr. Nicolae