Cu drag şi dor pentru Ardeal

Trăim momente unice care scriu pagini în istoria neamului nostru românesc. Mulți își doresc să apară la televizor, să fie auziți la radio, să adune cât mai multe like-uri pe Facebook, să se plimbe prin magazine, poate mai puțin prin librării. Rămâi uneori stupefiat când vezi pe la hiper și supermarketuri cărți de vânzare, ascunse în diferite colțișoare unde nu prea ajung cumpărătorii. Ori în hala cu lapte sau pâine, jos într-un colț, stau la vedere câteva titluri de carte. Nu știi, stau să fie vândute ori sunt mai degrabă pentru decor. Mă surprinde să văd cărți de vânzare în magazinele din benzinării sau în chioșcurile de țigări. Toată lumea vrea să vândă cărți. Epoca consumismului își lasă amprenta. Iar dacă-l întrebi pe vânzător ce carte vinde, îți încheagă trei cuvinte extrase din titlul sau de pe fotografia copertei. Dacă am citi câte cărți ni se propun, atunci de ce avem astăzi puțini cititori în biblioteci, de ce oamenii aleargă doar să colecționeze cărți?

Simțim tot mai mult că pierdem cultura cititului tradițional. Istoria noastră a dat multe nume notorii de autodidacți. Oricum, e normal, ca lectura să devină mai mult un hoby, să devină un suflu inevitabil organismului uman.

Aceeași problemă o constat și în mediul bisericesc. Azi avem o avalanşă de scriitori bisericești și o serie de edituri ortodoxe care-și propun produsul. Cel care validează cartea și editura este cititorul. El este atent și caută informația autentică. În mediul românesc ortodox apar fenomene umane și culturale care scriu cărți și nu au probleme cu vânzarea lor. Unul din cel mai actual fenomen este părintele profesor Constantin Necula de la Sibiu. Acest preot nu se sfiește să educe atât lumea îmbisericită, cât și cea crescută în afara ei. El face parte dintre puținii preoți care, deși poartă sutană, arată din deget înalților ierarhi atunci când se pricopsesc cu avantaje lumești. Trăiește cunoscând și explorând valoarea în care s-a îmbrăcat creștinismul ortodox român. Împlinește întru toate misiunea apostolică de a merge și învăța toate neamurile despre Evanghelia lui Hristos. Specialist în domeniul catehetic și omiletic, lustruit de continua lectură, părintele Necula, dacă nu predică în cuvânt, atunci cu siguranță predică în carte.

L-am cunoscut cu mult timp în urmă la Târgul Internațional de Carte și Revistă Religioasă, organizat în fiecare an la Sibiu. Sfinția Sa, cu dragostea față de Dumnezeu și față de Basarabia, m-a copleșit la prima întâlnire, deși eu îl cunoșteam din scrierile Sfinției Sale. De atunci mereu sunt în așteptarea noilor apariții editoriale, prin care împărtășește cu colegii săi noile experiențe și forme catehetice.

Cu bunăvoința părintelui profesor, în anul 2013, Editura „Cu drag” de la Chişinău a hotărât să scoată şi la noi un copilaş editorial. Cartea „Duminici în dar. Predici şi gânduri” este simbolul pe care-l poartă autorul acestei cărţi româneşti sângerânde. Motivul apariţiei la Chişinău a acestei cărţi a fost dăruirea unui grăunte de har pastoral şi catehetic românilor din Basarabia. Cartea conține 126 de predici mici, dar consistente şi actuale. Pe lângă toate cărțile voluminoase de predici în acest volum asistăm la cele mai neordinare actualizări ale evenimentelor petrecute de Mântuitorul Hristos și Apostolii Săi. Toate gândurile sunt repartizate pe evangheliile din duminicile de peste an, praznicele împărătești și pomenirea Sfinților mai însemnați. Cartea începe cu catehezele Triodului, adică cu cele pregătitoare pentru Postul Mare, dar în acelaşi timp nu respectă cu stricteţe ordinea Triodului sau a Octoihului. Din prima cateheză „Darul Postului” (pag. 3) observăm câtă bucurie aduce postul unui creştin dornic de a îmbrăţişa cu dragoste virtuţile. Părintele Necula din prima predică ne face o invitaţie la post. Postul cu ochiul şi privirea, postul cu gândul şi vorba, postul cu tine însuţi. Invitaţia vine să cuprindă bucuria. Toţi suntem chemaţi să ne bucurăm de post.

Toate gândurile expuse în această carte sunt ajustate la trăirea şi contemplarea credinţei în Hristos a autorului. Pornind de aici, observăm nădejdea şi dragostea pe care le poartă părintele Necula, Domnului Iisus Hristos, pe care-L urmează cu destoinicie pentru „a urma lui Hristos în întunecimea rece a mormintelor în care-i sunt aruncate toate învăţăturile. A fi cu Hristos. Adică a fi cu Iubirea. Adică a fi cu Veşnicia şi Stăpânul Veşniciei” (pag. 198). Aceste atribute ale Domnului suntem cheamţi cu toţii să le moştenim, să împlinim porunca divină la creaţie „să fim în asemănarea cu Dumnezeu” (Facere 1, 26).

Din fiecare pericopă a evangheliilor pe care părintele Necula le actualizează, descoperim evenimente despre care nu s-a scris pe parcursul epocii creștine. De exemplu, pericopa din Duminica a şaptesprezecea după Cincizecime, a vindecării fiicei canaaniene, autorul rezumă predica sa doar la dialogul femeii cu Hristos. Și titlul predicii „Fărâmiturile care cad la masa stăpânilor” este unul obiectiv, fiindcă aceste cuvinte au testat credinţa mamei cu fiica îndrăcită. Într-un final, părintele profesor se adresează într-o formă generală tuturor mamelor spunându-le: „Nu ştiu câtor mame dintre contemporanele noastre, ascultându-le Dumnezeu, credinţa lor ar lucra la vindecarea copiilor lor. Femeia aceasta ne arată că se poate, că în fond modelul maternal este cel care luptă pentru slobozirea copiilor din îndrăciri. Şi când te gândeşti că azi avem mame care, în virtutea unui sistem de valori drăcesc, îşi aruncă pruncii spre întuneric, iar nu spre lumină, te înspăimânţi” (pag. 312).

În general, predicile au ca obiectiv explicarea conţinutului Evangheliei prin prisma simbolisticii şi a misticii ortodoxe. Toţi predicatorii au reuşit să transpună învăţături actuale extrase din cărţile scrise de 2000 de ani. Dintre gândurile expuse în această carte întâlnim şi cateheze cu privire la unele probleme vitale, pe care le întâlnim şi nu le observăm din cauza rutinei zilnice. Părintele are o mare afecţiune faţă de copii, el devine prietenul de nădejde în cea mai grea perioadă din viaţa lor, pentru liceeni în momentul susţinerii bacalaureatului. Cateheza „Bacalaureatul românesc şi sensul educaţiei creştine” (pag. 234-237) spulberă toate stereotipurile şi panica creată artificial. Autorul pune accent pe educaţia morală din care se nasc celelalte cunoştinţe. Dragostea faţă de Adevăr şi Dreptate prevalează toate cunoştinţele lumii.

La sfârşitul cărţii autorul recunoaşte că scrie nu „pentru satisfacţia de a scrie, ci dintr-o dorinţă, nelămurită mie încă, de a fi alături de oameni, de a-i bucura cu Hristos Domnul de frumuseţea Împărăţiei Cerurilor” (pag. 273). Deci, cartea nu este una strict de profil teologic, destinată doar teologilor şi predicatorilor, dar este una scrisă pentru tot omul dornic de a pătrunde în tainele Evangheliei. Într-un final, cartea nu discriminează pe nimeni nici chiar dacă numeşte păcatul păcat şi virtutea virtute.

Pr. Viorel Cojocaru pentru VASILIADA