Cine plange pentru copii avortati?

Trista intrebare si nu stiu cine poate raspunde. Avortul e atat de mediatizat astazi incat multe femei nici nu mai realizeaza ceea ce fac. Sunt cazuri in care efectul post-avort este foarte cumplit. In primul rand durerea ca ai pierdut o parte din tine, gol si remuscarile ca ai omorat o viata, apoi cosmaruri, multa durere si niciodata pace si liniste.

Multe femei ar face orice sa mai poata sa aleaga odata sa pastreze un prunc pentru ca atunci cand aleg sa faca avort nu stiu, sau nu vor sa creada ce se va intampla si fac aceasta „alegere” ca si cum ar avea drept asupra vietii si asupra mortii intr-un mod atat de superficial la fel de usor cum ar alege daca sa mearga la cumparaturi sau nu.

As putea cosmetiza lucrurile, sa va vorbesc foarte frumos si pozitiv despre aceasta problema dar n-am sa fac asta pentru ca din aceasta cauza au fost atatia copii avortati. Statisticile sunt infioratoare si tocmai aceasta „masca pozitiva” aplicata atunci cand se vorbeste despre avort arunca femeile intr-o ignoranta care le face sa se minta ca n-au facut nimic.

Nu condamn persoanele ci condamn pacatul si imi doresc ca viitoarele mame sa stie bine pe ce drum pornesc. Poate ma acuzati ca sunt prea „dramatica” si vorbesc prea „socant” dar nu pot sa fiu altfel cand ma doare sufletul pentru faptul ca acum doua saptamani o femeie a avortat un copil pentru ca oamenii din jurul ei i-au spus ca nu i se va intampla nimic daca va alege „sa scape ” de o asemenea povara. Desi eu si duhovnicul i-am spus ca nu trebuie sa faca aceasta mare greseala ea s-a ambitionat sa creada ca nu va fi mare lucru.

Acum nu-si mai gaseste locul in viata, este distrusa. Imi povestea ca atunci cand a constientizat ce face era prea tarziu. Urla de durere, isi vroia copilul inapoi. Dupa un avort nimic nu mai e la fel. Constiinta incarcata apasa sufletul si poate duce la efecte nebanuite care merg pana la dorinta de sinucidere. Iata cat de mult se indeparteaza omul de Dumnezeu. Animalele nu-si omoara puii dar oamenii se coboara mai prejos. Ma durea atat de mult si rugandu-ma simteam ca si pe Hristos il doare enorm. Dar nici eu, nici El n-am putut trece peste vointa libera a omului. Dumnezeu i-ar mantui pe toti oamenii. Multe lucruri insa tin de vointa noastra, daca vrem sau nu sa ascultam de Dumnezeu. El n-a dat nici o porunca de dragul de a porunci, le-a dat tot din multa dragoste pentru om.

Atunci cand omul asculta de Dumnezeu primeste binecuvantarea Lui iar Dumnezeu il pazeste. Multi dintre oameni inteleg asta tarziu, cand au sufletele ferfelita. Hristos ii primeste si atunci cu bratele deschise pentru ca iubirea Lui e un ocean care nu se termina niciodata, dar Il doare si pe El durerea noastra. Plange impreuna cu noi.

Exista spovedanie, exista iertare dar trebuie sa constientizam pretul greselilor noastre, nu sa spunem ” lasa ma duc acum sa fac avort apoi merg la spovedit ca parintele e bun si ma iarta.

sursa: http://vremurivechisinoi.blogspot.com