APROAPE DE „CEI MAI TRIŞTI CA NOI”

Sărbătorile creştine dintotdeuna au constituit un bun prilej pentru a ne aminti în mod special de „cei mai trişti ca noi”, astfel cercetând şi mângâind sufletele revăşite şi, totodată întărindu-i în credinţa că nu sunt singuri în clipele de grele încercări.

În pragul sărbătorii Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos un grup de voluntari ai Fundaţiei Explorărilor Tradiţiilor Spiritual-Morale „VASILIADA”, condusă de preotul Viorel Cojocaru de la Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Chisinău, am vizitat Penitenciarul nr. 16 de la Pruncu.

Ţin să menţionez că Fundaţia „Vasiliada” tradiţional vizitează acest penitenciar în cadrul diverselor sărbători, proiecte sociale şi misionare, iar părintele Viorel Cojocaru desfăşoară aici o amplă activitate duhovniceasă pe parcursul a mai mult de 10 ani.

Pe lângă coleta pe care am adunat-o împreună cu credincioşii din parohia noastră, am hotărăt să oficiem şi un parastas întru pomenirea tuturor celor decedaţi în penitenciare şi a rudelor, apropiaţilor celor care momentan se află în detenţie. Pentru aceasta am pregătit colivă, colaci, lumânări şi toate cele trebuincioase serviciului divin.

Abia de am intrat în paraclisul din incinta penitenciarului că detinutii au şi umplut încăperea scriind pomelnicile şi aprinzănd lumânări de sufletul răposaţilor. Ne-am rugat împreună pentru odihna celor plecaţi în lumea celor drepţi şi ne-am aflat într-o comuniune duhovnicească cu aceşti apropiaţi ai nostri aflaţi momentan în dificultate.

După ce am împărţit coliva, am intrat în mai multe celule şi am oferit darurile pregătite, care pe lângă alimente, hainute conţineau şi iconiţe, cruciuliţe, cărţi de rugăciune etc. Sf. Ioan Gură de Aur ne învaţă că trebuie să socotim milostenia nu ca pe o cheltuială, ci ca pe un venit; nu ca pe o pierdere, ci ca pe un căştig, căci prin ea dobândim mai mult decât am dat.

Mărturisesc că pomenele au fost primite cu evlavie şi recunoştinţă, iar rugămintea ca să mai venim ne-a făcut să credem că pe bună dreptate am fost bineveniţi.

La ieşirea din penitenciar şi reprezentanţii administraţiei penitenciarului ne-au mulţumit, afirmând că pentru deţinuti, mai ales în timpul sărbătorilor, contează foarte mult anume aceste gesturi de solidaritate şi încrederea că nu sunt singuri, marginalizaţi şi abandonaţi de societate.

Păşeam spre ieşire iar din urmă ne conduceau cu privirea feţe triste, răvăsite şi îngândurate. Sperăm că măcar pentu puţin timp am reuşit să le aducem pacea şi liniştea în suflete şi să-i facem, cel puţin, să mediteze cu privire la rostul omului pe pământ.

E de datoria noastră a creştinilor să-i ajutăm să depăşească ispitele şi greutăţile prin care trec ca în final să rămână OAMENI!

Ieşind pe uşa penitenciarului şi lăsând în urmă gardienii, pereţii înalţi cu sârma ghimpată, zăbrelele, am inspirat adânc aerul de libertate.

Suntem atât de fericiţi că trăim în libertate şi avem posibilitate să facem atâtea şi atâtea fapte bune!

Maria BRÂNZĂ pentru VASILIADA